Este luna iubirii, iar Ziua Îndrăgostiților este, de fapt, în fiecare zi în care ne amintim să prețuim pe cineva drag. De-a lungul istoriei, oamenii au creat simboluri care au devenit poduri peste timp, amintind celor dragi că dorul nu se stinge.
Muzeul Național al Banatului vă prezintă o mărturie rară a iubirii: o amuletă romană din secolul al III-lea d. Hr., din carneol, de doar 9 x 7,5 mm. Aceasta înfățișează o mână care ține o ureche între două degete și poartă inscripția grecească „MNHMONEYE” (MNEMONEVE) – „Amintește-ți”, un mesaj scurt, dar plin de dor.
În Roma antică, se credea că memoria sălăsluiește în ureche, iar astfel de amulete, purtate aproape de inimă, spuneau fără cuvinte: „Amintește-ți de mine”. Erau promisiuni mute, dar cu rezonanță eternă.
Simboluri ale iubirii au existat în toate culturile. Potrivit Ștefaniei Cristea, în tradiția napoletană, talismanul „cornicello” – un mic corn roșu – era oferit ca simbol al iubirii și protecției, fiind un dar al iubirii eterne. În cultura chineză, nodurile iubirii erau țesute ca simbol al legăturilor care nu se destramă. În tradiția românească, Dragobetele, sărbătorit pe 24 februarie, este considerat protectorul iubirii, momentul în care natura renaște, iar inimile se leagă. Tot la români, șnurul mărțișorului, dăruit la început de primăvară, simbolizează speranța, legătura și afecțiunea, amintindu-ne că iubirea este o punte între suflete.
Această amuletă, fragilă, dar atemporală, ne amintește că dorința de a fi amintit depășește timpul. Este un ecou al acelui „Nu mă uita” universal.
