Muzeul Național al Banatului, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, inaugurează, în data de 14 mai 2025, expoziția „Mănăstirea cisterciană de la Igriș (1179–1500), din perspectiva cercetărilor arheologice”. Amenajată în mansarda B1 a Bastionului Maria Theresia din Timișoara, aceasta poate fi vizitată de publicul larg începând cu data de 15 mai, în programul obișnuit al muzeului. În avanpremieră, în după-amiaza zilei de miercuri, 14 mai, de la ora 16:30, echipa de cercetare va susține un tur ghidat special pentru vizitatorii interesați de istoria sitului și de contextul științific al descoperirilor.
Expoziția reprezintă reluarea, într-o formă semnificativ îmbogățită, a unei inițiative expoziționale inaugurate în anul 2022. Aceasta reunește rezultatele a aproape un deceniu de cercetări arheologice sistematice desfășurate de către Muzeul Național al Banatului în colaborare cu Universitatea Catolică „Pázmány Péter” din Budapesta și Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din București.
Abația cisterciană de la Igriș, cunoscută în Evul Mediu sub denumirea Egres, a fost întemeiată în anul 1179 de regele Béla al III-lea al Ungariei. Situată pe teritoriul actualei localități Igriș, comuna Sânpetru Mare, județul Timiș, mănăstirea a jucat un rol de prim rang în rețeaua monastică din Regatul Maghiar. Importanța sa este confirmată și de statutul de necropolă regală, aici fiind înmormântați regele Andrei al II-lea (1205–1235) și regina Yolanda de Courtenay.
Înainte de începerea săpăturilor arheologice din anul 2016, cunoștințele despre abație erau limitate la câteva surse documentare, relativ laconice. Primele semnale concrete privind localizarea sitului au apărut în 2013, când prospecțiuni geofizice realizate de specialiștii muzeului, în parteneriat cu Universitatea Catolică din Budapesta, au oferit o imagine preliminară a complexului mănăstiresc. Ulterior, cercetările de teren au confirmat existența unor vestigii semnificative, permițând reconstituirea parțială a planului mănăstirii și descoperirea unor artefacte valoroase.
Materialul arheologic recuperat în timpul campaniilor este remarcabil atât prin varietate, cât și prin relevanța sa științifică. Expoziția include fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, piese sculptate care provin de la ancadramente de portaluri, chei de boltă, coloane și capiteluri. Vizitatorii vor putea admira de asemenea fragmente ale sarcofagelor regale, obiecte de cult, piese de ceramică smălțuită, unelte din fier, elemente de armament și echipamente militare. Din inventarul funerar fac parte obiecte din os, metal, bijuterii și accesorii vestimentare din bronz, argint sau aur, precum și monede datând din secolele XII–XVI. Expoziția evidențiază și o groapă aparținând probabil perioadei invaziei mongole din 1241, în care au fost descoperite resturi osteologice umane alături de fragmente ceramice și obiecte din metal, fragmente ale unei căni din cristal de stâncă, fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, piese de paviment din ceramică smălțuită.
Un element de maxim interes îl constituie descoperirile recente din anii 2022–2024, care au relevat vestigii ale corpurilor de clădire mănăstirești, dovedind existența unor sisteme de încălzire prin pardoseală și a unor rețele sofisticate de aducțiune și evacuare a apei. Acestea indică un nivel tehnologic avansat în arhitectura ecleziastică a epocii, comparabil cu cel întâlnit în alte mari centre ecleziastice cisterciene din Europa.
Dincolo de obiecte, expoziția reconstituie prin mijloace grafice și documentare momentele cheie din istoria mănăstirii: înmormântarea suveranilor, distrugerile provocate de invazia mongolă, adăpostirea coroanei regale și a trezoreriei în 1280, vizitele regelui Ladislau al IV-lea și transformarea treptată a mănăstirii în fortificație militară în secolul al XVI-lea. După părăsirea sa oficială de către călugării cistercieni în jurul anului 1500, complexul monastic a fost ocupat de trupele lui Ioan Zápolya și în cele din urmă distrus de otomani în 1551, intrând într-un con de umbră istorică până la demararea cercetărilor recente.
Expoziția a fost concepută de arheolog dr. Daniela Tănase, coordonator științific al proiectului, în colaborare cu Zsuzsanna Kopeczny și Ștefan Popa. Designul expozițional este semnat de arhitect Mihai Moldovan, grafica de Lucian Popovici, iar traducerea materialelor explicative de Valentin Cedică.
Publicul va putea vizita expoziția începând cu 15 mai 2025, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10:00–18:00, la Bastionul Maria Theresia din Timișoara, mansarda B1, intrarea fiind posibilă pe baza biletului de acces obișnuit. Pentru grupuri organizate și solicitări de tururi ghidate, muzeul pune la dispoziție datele de contact disponibile pe website-ul oficial.
Prin această nouă prezentare, Muzeul Național al Banatului reafirmă importanța cercetării științifice în recuperarea memoriei istorice și aduce în atenția publicului larg o filă esențială din patrimoniul medieval al regiunii.
