Momentul in care un diagnostic de cancer apare in viata noastra nu vine doar cu o multitudine de investigatii, analize sau tratamente, ci si cu o avalansa de emotii si de reactii. Boala oncologica inseamna o schimbare profunda a modului in care traim, gandim si simtim.
Fiecare pacient incearca in felul sau propriu sa faca fata acestei situatii, uneori vorbind mult despre asta, alteori evitand subiectul, uneori sperand, alteori temandu-se. Aceste feluri de a „tine capul la suprafata” se numesc si mecanisme sau strategii de „coping”, strategii de a face fata unui eveniment din viata noastra si, contrar impresiei generale, ele nu sunt in mod automat bune sau rele.
Literatura de specialitate a definit aceste mecanisme de „coping” ca fiind strategii prin care facem fata, si nu etichete morale.
Fiecare persoana are istoria ei de viata, resursele ei, credintele ei. Cand apare o boala oncologica in viata noastra nu pornim de la zero, ci folosim ceea ce stim deja: cum am facut fata altor dificultati din trecut, cum am fost invatati sa ne exprimam emotiile, ce modele am avut in copilaria noastra si asa mai departe.
De aceea, strategiile de a face fata care sunt folositoare unui pacient pot fi complet daunatoare altuia. Nu vorbim despre „reactii corecte” sau „gresite”, ci despre strategii care, in anumite contexte, pot proteja, iar in altele pot incurca.
De exemplu: strategia de tip ”negare” poate fi adaptativa imediat dupa diagnostic, cand intensitatea emotionala e coplesitoare si pacientul are nevoie de timp sa „dozeze” realitatea, si extrem de „dezadaptativa”, cand impiedica initierea tratamentului, controalele sau discutia despre evolutia bolii.
Mesajul „trebuie să fii pozitiv” este, de asemenea, foarte prezent in jurul pacientului oncologic, iar uneori poate avea o parte sanatoasa, optimismul realist mobilizează („azi merg la tratament si am grija de mine”) sustine aderenta la tratament si pastreaza speranta, dar are si o parte extrem de periculoasa, atunci cand „trebuie să fiu pozitiv” devine o regula rigida, emotiile de teama, furie sau tristete sunt reprimate, iar pacientul se simte vinovat daca nu reuseste sa fie tot timpul „curajos”.
In fata cancerului nu exista „strategii perfecte”. Nu e nevoie de pacienti „eroi”, mereu pozitivi și curajosi. E nevoie de oameni care ofera spatiu pentru emotii reale, de intelegere ca ceea ce pot face azi este suficient si de disponibilitatea de a ne intreba: „Ce ma ajuta cu adevarat acum?”
Alexandra Rebeca Mihoc- psiholog
𝐈𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐀𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝑡𝐢𝐞𝐢 𝐎𝐧𝐜𝐨𝐇𝐞𝐥𝐩-𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐎𝐧𝐜𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐎𝐧𝐜𝐨𝐇𝐞𝐥𝐩, 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭𝐢𝐨𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚 𝐮𝐧 𝐜𝐚𝐛𝐢𝐧𝐞𝐭 𝐝𝐞 𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐠𝐫𝐚𝐭𝐮𝐢𝐭𝐞. 𝐏𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐚𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐟𝐚𝐜𝐮𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐂𝐚𝐥𝐥-𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐎𝐧𝐜𝐨𝐇𝐞𝐥𝐩 𝐬𝐚𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭.
