Anxietatea, depresia și dificultățile parentale sunt principalele cauze pentru care copiii au apelat la serviciile de terapie psihologică și sprijin psiho-emoțional ale Salvați Copiii România.
Astfel, în perioada ianuarie 2022 – decembrie 2023, psihologii organizației au tratat 678 de cazuri, în cele mai multe – 217 – fiind vorba despre copii de vârsta claselor primare, pe locul al doilea fiind copii de gimnaziu – 215, urmați de adolescenți (140) – care au avut nevoie de terapie.
În celelalte cazuri, 106, a fost vorba despre copii cu vârste mici, preșcolari care au avut nevoie de sprijin psihologic. Copiii reuniți la București la cea de-a 24-a ediție a Forumului Copiilor au dezbătut cu prioritate tema sănătății mintale și a consecințelor pe care le are asupra dezvoltării emoționale și sociale și au formulat o serie de recomandări urgente, pe care le vor prezenta autorităților, printre care suport specializat în școală pentru problemele emoționale, crearea unui sistem de raportare anonimă a abuzurilor, a situațiilor de bullying și a altor probleme care afectează climatul școlar și introducerea educației sexuale în curriculumul școlar ca disciplină obligatorie.
Dintre cele 678 de cazuri ajunse în terapie, cele mai multe au reprezentat cazuri de anxietate – 148 și de tulburare emoțională – 128. Pentru 60 de copii, cauza pentru care au necesitat terapie a fost legată de dificultăți parentale (cum este divorțul), în 54 de cazuri a fost vorba despre tulburări din spectrul ADHD/ADD, în vreme ce 50 de copii au fost diagnosticați cu depresie. Au existat și șase cazuri de tentative de suicid, cinci la copii de vârsta liceului și una la un copil de vârsta gimnaziului.
Andra-Elena, 17 ani: „Am auzit la mulți adulți spunând că ei au trăit fără psiholog și au ajuns bine, așa că nici nouă nu ne trebuie. Frica de a vorbi cu cineva despre ceea ce trăiești există și este bine înrădăcinată printre copii. Acum, fiind mai mare, pot să-i analizez pe cei din jurul meu mai bine și pot să observ aceleași semne pe care le-am avut și eu, semne că ceva în mintea lor nu mai merge bine. După câțiva ani în care am avut prieteni care se răneau fizic singuri, ani în care mulți nu știau cum să reacționeze la propriile emoții, ani în care eu nu reușeam să îmi descurc gândurile, am dezvoltat câteva obiceiuri care să mă ajute și am tras niște concluzii. Fiecare este absorbit atât de mult de propria bulă încât de multe ori nu observă prin ce trece persoana de lângă. În multe momente mi-aș fi dorit să am pe cineva care să fie empatic, să înțeleagă și să mă ajute. Uneori am găsit această susținere, alteori am fost pe cont propriu. Eu sunt un caz fericit, care nu a avut atât de mult de suferit, datorită educației de acasă. Totuși, îmi doresc tare ca cei care știu că pot ajuta să fie deschiși și să îi sprijine pe copiii care au nevoie, făcând din sănătatea mintală o prioritate”.
Cei 100 de copii din București și 13 județe (Argeș, Brașov, Caraș-Severin, Dâmbovița, Dolj, Gorj, Hunedoara, Iași, Maramureș, Mureș, Timiș, Vaslui și Vrancea), care s-au reunit, în perioada 27-31 mai la Forumul Copiilor, au pus în dezbatere trei teme pe care le consideră prioritare:
▪️ sănătatea mintală – care sunt factorii ce pot avea o influență pozitivă sau negativă asupra acesteia, semne și simptome ale problemelor, tehnici și strategii de gestionare a stresului și promovarea bunăstării mentale, comunicarea către adulții de încredere (relația părinte – copil) a necesității sprijinului, stigmatizarea și modalități de a promova înțelegerea și empatia, resurse și servicii disponibile;
▪️ protecția împotriva abuzului – recunoașterea tipului de abuz, semne și simptome, impactul pe termen lung asupra sănătății mentale, factori de risc, relația părinte – copil, dezvoltarea de abilități pentru comunicare asertivă și tehnici pentru stoparea situațiilor de abuz, resurse și servicii disponibile, proceduri legate de raportarea unui abuz;
▪️ participarea copiilor în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar – ce reprezintă dreptul la participare, legislația în vigoare, beneficiile implicării copiilor în luarea deciziilor prin prisma dezvoltării abilităților sociale, a creșterii încrederii în sine și a îmbunătățirii sănătății mentale, mecanisme de participare, rolul adulților în acest proces, provocări în acest demers.
Anxietatea la copii şi adolescenţi poate fi descrisă ca un răspuns extrem la o situaţie sau eveniment pe care o percepe ca ameninţătoare şi este disproporţionat în raport cu pericolul real. Răspunsul anxios include gânduri de pericol iminent, excitaţie crescută cum ar fi, creşterea frecvenţei cardiace şi respiraţie rapidă şi, adesea, evitarea situaţiilor sau a evenimentelor care provoacă disconfort.
Copilul sau adolescentul care suferă de anxietate ajunge să resimtă distres semnificativ şi perturbare a activităţilor sale cotidiene la şcoală, acasă sau în relaţia cu prietenii. Este important ca părinții să interpreteze comportamentul copilului în funcţie de nivelul său de dezvoltare și în cazul copiilor mai mici să deosebească simptomele de anxietate de fricile specifice vârstei sau de fobii. De asemenea, părinții trebuie să fie atenți ca manifestările anxioase să nu se transforme în tulburări de anxietate. O tulburare anxioasă netratată crește riscul în viitor pentru diferite probleme de sănătate mintală.
