Duminică, 18 octombrie 2026, Viorel-Aurel Șerban ar fi împlinit 72 de ani. Poate că ar fi ciocnit un pahar cu colegii, prietenii și colaboratorii veniți la Baza Sportivă nr. 4 a Universității Politehnica Timișoara. Viața a hotărât însă altfel. Fostul rector, care a condus Politehnica între 2012 și 2020, a fost prezent doar în gândurile și amintirile celor veniți să-i cinstească memoria. De acum înainte, numele său va rămâne înscris chiar pe zidurile noii sălii de sport pe care a ctitorit-o.
Inițiativa actualului rector al UPT, conf.univ.dr.ing. Florin Drăgan, de a da numele predecesorului său sălii de sport de pe Calea Ghirodei, inaugurată în urmă cu un an, este un gest de recunoștință față de un om care a contribuit la dezvoltarea universității nu doar prin responsabilitățile asumate, ci și prin felul în care a știut să fie aproape de oameni. Așa cum amfiteatre, laboratoare și alte spații ale Politehnicii păstrează numele unor profesori care au marcat istoria instituției, noua denumire a sălii de sport aduce memoria profesorului Viorel-Aurel Șerban în mijlocul vieții cotidiene a comunității academice.
După dezvelirea plăcii, rectorul UPT, conf.univ.dr.ing. Florin Drăgan, a subliniat importanța unor asemenea gesturi prin care universitatea își onorează trecutul și oamenii care au contribuit la devenirea sa. Profesorul Viorel-Aurel Șerban a fost nu doar un rector care a lăsat urme în evoluția instituției, ci și un susținător al sportului, convins de rolul acestuia în formarea tinerilor. Participase, de altfel, la inaugurarea sălii cu un an în urmă, un proiect inițiat în timpul mandatului său, care ilustrează felul în care a înțeles dezvoltarea Politehnicii: nu doar ca spațiu al formării academice, ci și ca loc al întâlnirii, al spiritului de echipă și al unei educații care se construiește în mai multe feluri.
În cuvintele președintelui Senatului UPT, conf. univ. dr. mat. Liviu Cădariu-Brăiloiu, s-a regăsit ecoul unuia dintre principiile fondatoare ale identității Politehnicii. Referindu-se la comunitatea adunată pentru a înnobila zidurile sălii cu spiritul profesorului Viorel-Aurel Șerban, acesta a evocat celebrul motto rostit de Regele Ferdinand la inaugurarea primei clădiri a instituției: „Nu zidurile fac o școală, ci spiritul care dăinuiește într-însa”. O idee care capătă o semnificație aparte în acest loc: zidurile primesc un nume, dar sensul lor se construiește prin oamenii care le dau viață. Iar pentru Viorel-Aurel Șerban, spiritul Politehnicii s-a exprimat și prin atașamentul față de culorile alb-violet, prin susținerea sportului și prin legătura cu orașul pe care universitatea îl slujește de mai bine de un secol.
Pentru familia sa, momentul a avut o încărcătură aparte. Prof. univ. dr. ing. Dan Șerban, fiul profesorului Viorel-Aurel Șerban și cadru didactic al UPT, a vorbit despre golul pe care tatăl său l-a lăsat, chiar și după trecerea timpului, și le-a mulțumit celor care au ales să-i cinstească memoria într-un loc atât de apropiat de pasiunile sale. A adresat, totodată, un gând de recunoștință celor care susțin sportul timișorean și suporterilor fără de care competițiile și-ar pierde sensul, exprimându-și speranța ca arenele sportive să rămână, și în anii următori, locuri pline de energie și de oameni.
În aceeași zi, sala a răsunat de glasurile și pașii celor mici. Turneul de handbal pentru copii și juniori „Memorialul Viorel-Aurel Șerban” a adus pe teren o nouă generație de sportivi, iar festivitatea de premiere a încheiat o zi în care memoria și continuitatea s-au întâlnit firesc. Poate că aceasta este una dintre cele mai potrivite forme de omagiu pentru un om care a crezut în tineri și în puterea sportului de a-i aduce împreună: nu doar să-i păstrezi numele în amintire, ci să-l așezi într-un loc în care viața continuă.
De acum înainte, numele profesorului Viorel-Aurel Șerban va întâmpina generațiile care vor intra în sala de sport a Politehnicii. Nu ca o simplă inscripție pe un zid, ci ca o mărturie despre oamenii care contribuie la istoria unei universități și despre spiritul care, odată împărtășit, poate dăinui dincolo de timpul fiecăruia dintre ei.
